Poezie Te-am condamnat (1)

Te-am cautat in vant si soare

Si-n orice stea stralucitoare,

Te-am cautat in vant si ploi

Si totusi,simt ca uneori...nu Te-am gasit...



Puteai sa fii si iarba verde,

Sau roua care-ncet se pierde,

Erai in tot si nu credeam,

Orbita de ce nu vedeam,

Te cautam sa Te condamn...



Mi-ai oferit tot necesarul,

In veci nu am gustat amarul,

De altii,dar,nu imi pasa

Si astfel eu,cu vina mea,

Te-am candamnat la Golgota.



Si cum traiam in nepasare...

Pe cine sa dau vina oare?

Pe soare?Ca mi-a luminat

O cale spre al meu pacat

Sau cine e de vina?



Grabit treceam pe langa Tine

Inspre placeri si zile pline.

Nimic in veac nu m-a durut,

Din nepasare parc-am vrut

Primul cui sa-l bat.



Au curs si lacrimi...nu de-a mele,

Asa ca nu-mi pasa de ele.

Cata durere si-ntristare,

Si eu stateam nepasatoare

Si alte cuie bat...



Ce mod de-a cauta iubirea

Si cu-mpietrirea si cu firea.

Degeaba dar m-am chinuit

Caci sus in cuie-am pironit

Iubirea vie.



Si-acum tot caut printre stele

Un loc sa-ntind palmele mele.

Sa rastignesc o firea rea

Sa scap de gandul c-as putea

Trai si fara El.



...Puteai sa fii si iarba verde

Caci ochiul meu nu Te mai vede.

Sunt luminat de cai straine,

De duhuri ce de rele-s pline.

S-astept scapare?De la cine?

...Caci eu Te-am condamnat!...