Poezie Privind spre o dimineață

De sub geana obosită

Curge-o lacrimă măreață,

Inima-mi e înveselită

Privind spre o dimineață

Glorios întrezărită

Printre raze de speranță.



Mă înalț și mă hrănesc

Îmbrăcat în haină nouă

Din sublimul cel ceresc.

Ridic mâinile-amândouă

Pe Domnul Îl preamăresc

Și vă spun acum și vouă

Că-L ador și Îl iubesc!



Sufletul meu se înalță

Către Domnul meu iubit,

Spre eterna dimineață

Când de El voi fi primit

Și-mbrățișat cu dulceață,

Să fiu veșnic fericit!



Inima mi-e supraplină

De a Duhului prezență,

De splendoare și lumină,

Și cerească acurateță.

Fericirea mea-i deplină

Și mă-nchin cu reverență

Așteptându-L să revină! Amin



Zaragoza 06/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)