Poezie Intareste-te!

Te-ntrebi ades mergand pe cale

Si avand obstacole-n ungher:

De ce atatea piedici, oare

In calea ta ti se astern?



De ce cand lupti parca mai tare

Mai cu avant spre cer pornesti

Racnesc lupii mai cu putere

Si 'naintarea ti-o opresc?



De ce lovesc azi hulitorii?

De se se opresc azi multi crestini?

De ce pretind multi ca au Duhul

Si ratacesc si sunt straini?



Privim in sus spre zari albastre

Si-am vrea cu toti o revenire

Dar cand ne vom indrepta pasii

Pe unde a mers Cel din vecie?



De ce n-avem speranta-n cale

De parca Cel ce-I viu, e mort?

De ce cadem de pe picioare

Pan"navem nici macar un snop?



Sa ne trezim cu totii la viata

Luandu-ne nadejdea-n incercari

Priviti in sus, acolo ne e speranta

Ravniti dupa frumoasele lucrari



Nu va lasati nicicand cazuti pe cale

Ci tinta voastra fie-n veci Hristos

Caci nu vrem moartea, noi dorim izbanda

S-ajungem sus, cu-al nostru drag Cristos!



Sa vina peste lume, incercare

Si foc si apa, prigoniri de-ar fi,

Noi nu dam inapoi, ci treji pe cale

Mai mult ravnim dupa Acel ce-I viu!



Priveste, astazi, Doamne-ntreg poporul

Alunga ce mai ai de alungat

Iar ce-i al tau, pastreaza in picioare

Ca graul copt, gata de secerat!



Iar noi, sa ne-ndreptam de azi privirea

Spre Domnul si preasfintele-I ScriptURI

Caci nu e mult si vom pleca ACASA

O, vino, Doamne ca ne dor sa vii!



O, vino Doamne, strange-Ti copilasii

Ca ne-am saturat sa fim straini

Vino Doamne, ca-Ti dorim venirea!

Vino Doamne ca sa ne mangai!