Poezie Rugăciunea Regelui Ezechia

Rugăciunea Regelui Ezechia,

la ameninţarea lui Sanherib.



(Cuprinde Isaia 37, 16 - 20)



O, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel

Care şezi pe heruvimi! Nu Te schimbi de fel!

Tu eşti singurul şi mare Dumnezeu al cerului,

Precum şi al tuturor împărăţiilor pământlui!



Tu ai făcut cerul şi pământul cu putere multă,

Doamne, plecă-Ţi urechea, şi din cer ascultă!

Deschide-Ţi ochii şi priveşte, la ameninţări

Şi la toate cuvintele rostite pentru-nfricoşări,



Trimise de Sanherib, cu ecou trist de pustiu

Ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu!

Este adevărat, Doamne, că împăraţii Asiriei

Au pustiit toate ţările lor, prin focul mâniei,



Şi că au aruncat în foc pe toţi dumnezeii lor!

Ei nu erau dumnezei, ci lucrări ale oamenilor;

Erau lucrări făcute de mâinile omului iscusit,

Din lemn şi din piatră, de aceea i-au nimicit.



Acum, Doamne, Dumnezeul nostru salvator!

Izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, omorâtor,

Ca toţi împăraţii pământului să ştie, orişicare,

Că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu mare!



Flavius Laurian Duverna

06 martie 2012