Poezie Estera şi Simi

Cum cîntăriţi aceste clipe

Cînd staţi acuma la altar...?

O! dragii mei, şi-n ceruri este

O sărbătoare-n acest prag!



Voi veţi deschide-o nouă filă,

Un nou dosar, la nou cămin.

Azi, adunarea cere milă

Şi eu cu voi acum mă-nchin.



E o zi tare deosebită

Vrem să-alungăm orice amar

Şi azi la nunta pregătită,

Domnul să dea divinul har!



Căci L-am chemat la sărbătoare

Ca Cel mai mare Invitat

Căci har şi binecuvîntare

O! doar Isus ne-a acordat.



Azi, două mîini cu gingăşie

Se vor uni în legământ

Şi-n două inimi, sfîntul Soare

Va pune un ceresc avînt.



Te-am cunoscut soră Estera,

Aşa,... în casa Domnului

Şi-apoi, la părtăşii adesea,

Cîntînd spre slava Mielului.



Eşti cea mai mare floare-n casă,

Părinţii te-au crescut cu drag

Şi-n casa Domnului aleasă,

Domnul, dădea haruri şirag...



Betelul fost-a temelia

De rugă, de poveţi şi har,

Şi chiar din fragedă pruncie

Cuvîntul fost-a felinar!



Ce cîntăriri pline de pace...

Şi astăzi cînd vei spune "DA!"

În ziua cununiei voastre,

Poate n-ai timp a medita...



Dar mai apoi, în cursul vremii

Versul rămîne un simbol

Mai mult ca laurii averii,

E Domnul, darul pentru voi!



Îţi stă alături cu-ndurare

Un mire drag ce ţi s-a dat

Acum în zi de sărbătoare,

Să fie binecuvîntat!



De azi, ai roluri mari în viaţă,

Deşi prin multe ai trecut...

Dar de soţie, şi de mamă,

Aceste roluri n-ai avut.



De-aceea, vreau să-nalţ o rugă

Cu toţi acei ce-s invitaţi

Ca mîna sfîntă să se pună,

Şi să fiţi binecuvîntaţi.



O, frate mire! Cîte haruri,

Cîte-ndurări ai traversat,

Dar astăzi, printre multe daruri,

Domnu-o mireasă azi ţi-a dat!



Te uiţi la ea... o scumpă floare,

Pe care ai rupt-o din Betel

Alungă orice-ngrijorare

Şi poartă-te ca un model!



Alungă nepăsări şi lupte,

Avîntă-te cu mai mult zel,

De azi, eşti preot în a ta casă

Fă cinste-n slujbă-n orice fel!



Iubeşte floarea precum Domnul

Iubeşte mult biserica,

Şi dă dovadă de tărie,

Căci Domnul te va ajuta.



Nu ştiu de se va scrie harul

De-a fi părinţi printre copii

Dar nu uita, mereu cîntarul

Va trage cum vei stărui.



Fă un altar şi-n orice clipă

Să duci ca jerfă-aşa pe el,

Şi rugăciune şi cîntare

Cum în Cuvînt avem Model.



Sădeşte Doamne, temelia

La acest cămin în voia Ta,

Şi cît de grea va fi simbria,

Ajută-i spre-a înainta!



Dă-le Tu pace, sănătate,

Înţelepciune zi de zi,

Dă-n casa lor pe săturate,

Izvoarele de ape vii.



În barca ce se lasă-n larg,

Isuse, fii la cîrmă!

Şi sus, la marele semnal,

Să fie-n a Ta turmă.



Să nu lipsească nici acei

Ce stau la sărbătoare

Şi neamuri, şi surori, şi fraţi,

Ce stau în adunare.



Deşi nu pot daruri a da

Căci n-am avere multă,

Îl rog pe Domnul să vă dea

Chiar zi de zi, izbândă.



El să deschidă cerul Său

Cu pace şi răbdare

Şi cu cel mai distins cadou,

Putere de-ascultare.



Izvoare de sus şi de jos

Să fie dăruite,

Şi mirii aceştia tot mereu,

Să aibe noi izbînde.



Rămân aici şi-L rog mereu

Pe Domnul nostru tare,

Să fie adăpost mereu,

În orice-mprejurare.



Ca Iosif vreau să zic şi eu -

Ca în călătorie,

Vedeţi, nu vă certaţi pe drum,

TRĂIŢI DOAR ÎN IUBIRE!



Estera, Simi de-astăzi voi,

La greu dar şi la bine,

Domnul vă dea haruri şuvoi,

CĂCI VINE ISUS ! VINE!

AMIN