Poezie Proclam din nou

PROCLAM DIN NOU…



Din nou proclam convingeri ce-s mai presus de glie,

Ce-mi pot aduce-n suflet nespusă veselie

Am fost pierdut pe drumul ce duce la pierzare

Lăuntru-mi era prins de colb și nepăsare

Nu am știut ce daruri revarsă Trinitatea

Erau total distruse simțirea, demnitatea

Dar mi-a ieșit în cale Stăpânul cu iubirea

Și am simțit, îndată, cum e zdrobită firea

Și-ntreaga mea ființă văzut-a transformare

De-atunci mi-e drag cuvântul numit “descătușare”

De-atunci pătruns-a-n suflet dumnezeiasca Rază

Ce numai fericire și-ncredințări creează.

De vin filozofii ce-aduc putreziciune

Sau teorii precare ce nasc doar uscăciune

Le-nfrunt nu cu puterea ce EUL o produce

Ci cu credința vie că Cel jertfit pe cruce

M-a transferat în mediul trăirilor supreme

C-a vrut din întuneric la slavă să mă cheme

Și-ncredințat că viața nu la mormânt sfârșește

Și că-n văpaia lumii Stăpânul mă păzește

Vreau să-L urmez cu stimă nu pân’ la jumătate

Ci până la hotarul numit ETERNITATE.



gc/4 Martie, 2012