Poezie Toamna (2)

Sa fie o dupa amiaza

calda de toamna tarzie.

Cu linistea dormind in aerul pur

lumina sa curga ca miere-aurie

pe vechii uluci din gardu batran

prin crengile cu astazi mai goale

de frunzele date in aur regal.

Suspinul de vant tamaios

sa staruie-n dealuri domoale

suav, dureros si fara egal

pe harfele arse de bruma.

Sa-mi cant in suflet uitarea

un cantec de mult cunoscut.

Mai vie sa-mi fie chemarea

Spre zborul ce-mi creste in aripi tacut

de dor sa se-aprinda

faclii aurii in gutui

sa arda mocnita

racoarea in mere.

Sa fiu cu ai mei

la ultima strangere-a mainii

si-n ochii mamei sa-mi vad

privirea curata-n oglinda fantanii.