Poezie Urmăreşte dragostea

Urmăreşte dragostea



*****

Cel bun nu trâmbițează bunătatea,

Urmăreşte Adevărul, dreptatea

Înfrânează limba cu dragostea,

Să nu înmugurească pacostea.



Fii îngăduitor, ca Isus răbdător,

El a suferit înțepătura spinilor,

Sângele a curs în har jertfitor,

Împletind cununa de învingător.



Din iubire a dat sufletului pace.

Necredința să nu poată, să atace.

Să bată inima în sfințire dibace,

Cu a iubirii divine mijloace.



Nu fi grăbit, să-ţi deschizi gura,

Fii cumpătat, pune la gură măsura!

Să-înflorești ca o divină făptură,

S-atingi a neprihănirii statură.



Înțelepciunea stăpânește vorbirea,

Prin smerenie răstignește firea.

Ochilor sfinți, le face umezirea,

Și pune-n suflet neputrezirea.



Cel cu duhul potolit e un priceput!

Îşi înfrânează limba de la început.

Ochii dau sfințirii un văz crescut,

Urechile auzul bine și-l ascut.



Dragostea blândă, îngăduitoare,

Mângâie inima ca o raza de soare.

Dragostea-n altruism, e-înfloritoare,

În facere de bine, mereu arzătoare.



Dragostea-n bunătate, uită de sine.

Lucrează sfințire, e facere de bine.

Vede suferința, grăbește s-o aline,

Ajută nevoiașul, cu mâini divine.



Aude bine, strigătul de ajutor,

Să facă bine, pornește repejor.

Nu se aude nici un glas acuzator,

E binele din dragoste curgător.



Ura-i egoism, lasă-n urmă suspine,

Cârtitoare, prea plină de sine.

Ura-i trufie, mândru mărăcine,

Lucrează urgie, fără pic de rușine.



Ura are locaș în firea nepăsătoare,

Ea lovește chiar şi-n strâmtorare,

Nu-i pasă nici de omul care moare,

Cu mândria și trufia sunt iscoditoare.



Dragostea asupra lumii, are biruinţă,

Revarsă șuvoi Harul, prin credinţă.

Rămâi sub a Duhului eternă știință,

Păzește bine a Domnului cerință.



Buzele neprihănite, sunt plăcute,

Ele nu vorbesc vrute şi nevrute.

În tăcere, s-asculte-s pricepute,

Ele-n sfințire n-au necunoscute.



Cine-şi înfrânează gura, e fericit,

Este un înţelept cu duhul potolit.

Nu-ntoarce rău celui ce l-a lovit,

N-aruncă ocara chiar de-a suferit.



El nu va face rău aproapelui său,

Nu se poartă cu nimeni ca un călău.

Nu întoarce niciodată rău pentru rău,

Nu lasă să sune a bârfei zurgălău.



Cel neprihănit tace, nu clevetește,

El trăieşte Cuvântul – „Iubește!"

Cu sfințirea-n casă, locuiește,

Neprihănirii cu totul se dăruiește.



E-învăluit de o lumină cerească,

În mărinimie gata să strălucească,

Limba știe bine să și-o potolească,

Spre Slava Domnului, s-o folosească.



Va fi îmbrăcat în haina neprihănirii,

Spălată în sânge, prin Harul iubirii.

Va zbura spre cer pe aripile sfințirii,

Cu o cântare nouă pe raza nemărginirii.



Va vedea cerul bucuria absorbind,

Plin de slavă fericirea adăpostind.

Va vedea Noul Ierusalim strălucind

Şi pe Regele Divin, Isus, domnind.

AMIN