Poezie Al ploii sărut

Al ploii sărut



Aud cum plouă,

Lovind geamul, lacrimă nouă,

Sărutul cristalin se prelinge,

Pic cu pic, petrec clipele,

Gându-mi aleargă spre Tine,

Bate-n piept a durere inima,

Privind zarea, dorind iubirea.



În ochi pătrunde lumina,

Simt minunea,

Văd strălucirea,

Contemplu măreția,

Mă alint, Te simt,

În vânt mângăiere de Sfânt,

În leagănul pomilor,

În șoaptele nopților.



Respir adierea de vânt,

Ce țese vălul nevăzut,

Pândesc ale cerului strișii,

Știu, undeva exiști,

Sufletu-mi tremură,

Lovesc ușa cerului,

Cu sentimentul de teamă,

Dau drumul dorului.



Îl las ca să fugă,

Vinovăția mă sapă,

Lacrimi de sânge,

Inima-mi plânge,

Tu tot ai știut,

Sumbrul trecut,

Miracol mi-ai făcut,

În viață mi-ai apărut.



Și ai bătut,

Cu al ploii sărut,

M-ai găsit abătut

Salvarea dorea-i,

A inimii văpăi,

Din neguri să ies,

Lumină-ai trimes,

Și-a cerului vers.



Văzduhul își țese pânza,

Din raze, vânt și nori,

Eu îmi țes credința,

În lumină, tărie-n încercări,

Respir aerul biruinței,

Împletind funia rezistenței,

Din fiecare încercare,

M-ai scos mult mai tare.



Și mi-ai smuls îndat,

Din piept rătăcirea,

Tristețea ai alungat,

Sădit-ai fericirea,

Durerea legată-ai trimis,

În adâncul, negru abis.

Visul, dorința mi-ai împlinit,

În fiecare zi cu Tine-s nelipsit.



02 03 2012 /ALGHERO