Poezie Amânarea pocăinței

,,Mâine mă voi pocăi,,

Se râdea un om în glumă

Nu voia a se grăbi

A inta în sfânta turmă



Își vedea de traiul său

Și-n plăcerile trupești

Ignora pe Dumnezeu

A Lui Pâine, ai Lui pești



Avea slavă, avea bani

Toată lumea la picioare

Îi gonea pe cei sărmani

Când îi cereau de mâncare



Și de multe ori minciuna

Îi purta câștiguri false

Nu știa că a Lui Mână

Înspre dânsul se-ndreptase



Nedreptatea îl purta

Pe altarele străine

Nevăzând că viața sa

Se preface în ruine



Într-o zi sa-mbolnăvit

De o boală fără leac

Doctorul blând i-a vorbit

,,Nu mai pot nimic să-ți fac,,



A umblat prin multe țări

Căutându-și vindecare

Doar deșarte alergări

Moarte-al aștepta în zare



Dar sa întâmplat minunea

Dumnezeu-la-nștiințat

,,Mâne, nu va mai fi pâine

Și nici pește de mâncat



Lasă totul, vino la Mine

Doar Eu sunt Acel, ce poate

A te scoate din ruine

Vindecat să fii de moarte,,



Și-a adus aminte-atunci

Cum râdea de Dumnezeu

Și a Lui sfinte porunci

Nu erau pe placul său



A îngenunchiat plângând

Și a spus,,Domne mă iartă

Fiul Tău doar răstignit

L-am știut în a mea viață



Și de vrei, ca să mă vindeci

Iatămă-s în Fața Ta

E corect, ca să mă spinteci

Facă-se azi voia Ta.



Amin!