Poezie Mă uit de mult, cu băgare de seamă

Mă uit de mult, cu băgare de seamă

La tot ce se-ntâmplă aicea sub soare

Și văd ce curând și firesc se destramă

Tot ce-adunăm cu greu,amar și sudoare.



Mă uit la vânt uneori, dorind să-nțeleg

Ce-l face să sufle adesea mai tare...

Cu ochii umpluți de praf mă aleg

Și atât, din zadarnica mea cercetare...



Cu timpul mă lupt zi de zi și doresc

Să-l adun într-un fel undeva

Și-o clipă măcar, ași vrea să-l opresc

Dar, nimeni nu poate să facă ceva...



Mă uit de mult, cu băgare de seamă

La mulțimea de stele pe cer,

Uimit de Cel ce pe nume le cheamă

Și ele răspund din adâncul mister...



Mă uit, să-L cunosc pe Cel ce-a creeat

Ființa, viața, lumina, iubirea...

Căci mai bun, nimic nicăieri n-am aflat;

În El avem ființa, mișcarea, menirea...



Prin El suntem tari și veșnici, și mari

Și-n El are rostul deplin omenirea.

Să fiți cu băgare de seamă, hoinari:

Nimic n-are rost, dacă-ți pierzi mântuirea!



Zaragoza 02/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)