Poezie Greutatea păcatului

La început e o plăcere

Ușor e de înfăptuit

Căci ochii văd, inima cere

Chiar de te-ndrepți înspre sfârșit



Dar mai apoi încet-încet

Plăcerile se înmulțesc

De numai știi ce e corect

Căci vezi cum nori se-ngrămădesc



Începi să te afunzi în tină

Căci greutatea-i tot mai mare

Și inima îți este plină

De râvnă pentru desfrânare



Ajungi un faliment total

Căci răul a știut să facă

Din tine doar al său... hamal

Ce ia-i purtat povara toată



Te vezi abandonat de toți

Și gându-ți zboară tot mai des

Spre gropile pline cu morți

Unde nu va mai fi progres



Ești gata ca să te predai

Și nici măcar n-ai încercat

Să lupți, azi Domnului să-i dai

A ta povară de păcat



Este normal, ai rătăcit

Căci toți am fost rătăcitori

Dar am aflat, nea-m alipit

De ale Lui sfinte comori



Î-am dus păcatul Lui-Preasfântul

Și l-am rugat ca să ne ierte

Să-ndepărteze din noi gândul

Ca să primim a Lui oferte



El ne-a iertat, El este bun

Căci este Tatăl îndurării

Și vrea ca să te ierte-acum

Pe tine fiu al întristării...



Amin!