Poezie De ce te plângi creştine?

De ce te plângi mereu creştine

Când vezi că greu-i tot mai greu?

Apleacă-te-n genunchi mai bine

Şi-ncrede-te în Dumnezeu.



În rugăciune spune-i toate

Care te-apasă şi te dor

Căci El e singurul ce poate

Ca să îţi vină-n ajutor.



Deschide-ţi inima mâhnită

Şi sufletu-ţi zdrobit şi frânt,

Puterea Sa-i nemărginită

Şi neclintit e-al Său Cuvânt.



El simte lucrul ce te doare

Şi lipsa care te-a pătruns,

El ştie orice întrebare

Şi-n toate are un răspuns.



El vede tot, nimic nu-i scapă,

La cârma vieţii stă veghind,

Când vin talazuri mari de apă

Le linişteşte poruncind.



Te-ndemn de fiecare dată

Să-i spui suspinul tău amar

Şi vei vedea atunci deodată

Cum pacea te va umple iar.



De ce să laşi îngrijorarea

Să macine fiinţa ta?

Să ştii că plânsul, frământarea

Deloc nu te vor ajuta.



Fii dependent de Creatorul,

Oferă-i tot ce e al tău

Şi vei vedea că ajutorul

Îl ai deplin prin braţul Său.



De ce să plângi mereu creştine?

Ridică-te, nu te-ndoi,

Isus Hristos este cu tine –

În orice greu vei birui!



29 februarie 2012