Poezie Vestitor

De sub zăpezile troiene

apare iată mititel,

prin liziere, prin poiene

Întâiul fir de ghiocel!



El e plăpând, abia se vede,

ca firul ierbi, subţirel,

cu tulpiniţa lui cea verde

micuţul fir de ghiocel.



Pământul reavăn se trezeşte

mustind încă după dezgheţ.

întâiul mugur se zăreşte

Şi-un ghiocel micuţ răzleţ.



E vestitorul ce ne spune

că a trecut iarna cea grea,

Că vremea ei acum apune

Că primăvara va apărea!



Micuţul ghiocel străbate

prin stratul alb şi gros de nea

petalele o să-şi arate

când soarele va apărea.



Ca el la fel şi tu creştine,

poţi birui prin tot ce-i greu,

Că e o forţă ce te ţine

E bunul nostru Dumnezeu!



Te du-nainte cu credinţă

oricât de grea e calea ta

şi-o să ajungi prin biruinţă

acolo sus în ţara Sa.



Zalau, 01 Martie 2012