Poezie În încercări, să fim biruitori

In incercari, sa fim biruitori





Ma treci prin incercare

Sunt parasit, speriat

Imi pun o intrebare:

Oare Tu, m-ai uitat ?



Ca n-am destula ravna

Pentru a Ta lucrare

Si pasul meu nu umbla,

Pe dreapta Ta carare?



De ce sunt incercat

Marite, Domnul meu?

Mereu am cugetat:

Care e planul Tau ?



Cu vorba eu sunt mare

Si sfaturi stiu sa dau

Dar in credinta tare...

Cum cred ca sunt, nu stau!



Zilnic ma straduiesc

Sa fiu la inaltime

Dar uneori gresesc,

Si ciuda mi-e pe mine.



Caci una imi propun

Si alta, infaptuiesc...

Dar Doamne, pot sa-Ţi spun

Din suflet: Te iubesc!



Ma poticnesc mereu

Uit ce-am fagaduit...

Apoi spre Tronul Tau,

Plang si ma-ntorc smerit.



De ce o vorba rea,

Din gura mi-a scapat?

De ce prin fapta mea,

Iarasi Te-am suparat?



De ce n-am fost atent,

La toate sa veghez?

De ce n-am fost prudent,

Sa nu Te intristez...?



Eu, Te am doar pe Tine

Iubitul meu, Isus

Dar incercarea vine...

Te rog, sa-mi dai raspuns,



Sa ma calauzesti,

Sa-mi fii indrumator,

Si sa ma insotesti,

Sa fiu biruitor.



Si in genunci plangand

Iertarea Ta, sa-mi dai

Sa fii in al meu gand,

Tu, primul loc sa-L ai!



Sa-mi dai izbanda-n toate

Sa merg pe drumul drept;

Vreau sa ajung departe...

Caci vii... eu, Te astept.



Amin