Poezie 1 martie

Cât iarna-a fost – atâta dor

De inimi ce-au dorit să spere:

Se va porni cu-un mărţişor

Aniversarea Primăverii.



Atunci doream doară a şti

Din încleştarea dură-a gheţii:

Un ghiocel va răsări

La onomastica Vieţii.



Noi ne-am păstrat acelaş vis

În duh, în suflet şi în fire:

Albu-i chemare-n necuprins,

Iar roşul – jertfa de iubire.



Trecu crăia de cristal

Cu nopţi străpunse de veghere

Când ghiocelul de opal

Străpunse-omătul cu putere.



A răsărit... a câştigat...

Modest în razele de Soare

Cu inimi l-au întâmpinat

Două culori de mărţişoare.



Şi sărbătoarea se porni

Cu-această minunată veste

A Primăverii prima zi

Şi-a Vieţii proaspătă poveste.