Poezie Regret (2)

Când vorbea-I, eram surd

și-ascultam doar de mine.

Când Lucra-I, eram mut,

nu lucram pentru Tine.

Ce-mi spunea-I părea absurd

și credeam că nu-i bine.

Mereu, mereu m-am zbătut

să fac ce-,,mi convine”.

Dar Tu, Te-ai făcut

păcat pentru mine.



Cu-o dragoste de nepriceput,

Te-ai jertfit Tu pentru mine,

ca un nou început

de belșuguri Divine,

Să-mi dai din belșug, Stăpâne!



Ai vrut să mă smulgi

din chinul amar...

Și-ai vrut să ajungi,

la mine, cu Sfântul Dreptar.

Să poți să mă strângi

în necuprinsul Tău har,

Te-ai dus să Te frângi

Pentru mine, la Calvar!



Regret c-am stat surd

și n-am ascultat!

Regret c-am fost mut

și nu Te-am urmat!

Și-mi pare nespus de absurd

că nu m-am predat

în mâna Ta, mai demult

făr' să mă abat

în vre-un fel, spre ocult!

Vreau de-acum să Te laud,

slujindu-Ți neîncetat

și-n veci să Te-ascult!



Regret că nu am lucrat

și nu m-am zbătut

pentru veșnicul Regat

ce Tu L-ai început

la cruce, plătind

pentru orice păcat!



Te văd izbăvind

orice suflet oprimat,

de boală, și chin apăsat.

Te văd alinând

durerea celui întristat

și asupra-Ți luând

poveri de nesuportat!



Te simt adiind

prin tot ce mi-ai dat,

și spre Tine-afluind

mă simt integrat

în slavă, slăvind

Numele Tău minunat!



Ești neîntrecut

în slavă, Slăvite Împărat!

Tu, nu ai început

și Ești viu ne-ncetat!

Universu-ai făcut

și toate-ai creeat

spre-un nou început,

nespus de minunat!



În Divin absolut,

sclipitor îmbrăcat

voi sta și eu proșternut

'naintea Celui ce m-a salvat!

în veci am să-L ascult!

și de El luminat,

preamări-voi în veci

al Său Nume: Minunat,

Sfeșnic, Preot, Domn și Împărat! Amin



Zaragoza 29/02/2012

de Ioan Hapca (Ionică)