Poezie Alergarea (1)

Mulți aleargă-n astă lume

După slavă, după nume

Se înscriu în școli mărețe

Unde-s falsele povețe



Se-nrudesc cu desfrânarea

Prigonind azi adunarea

Se închină la prostie

Provocând a Lui mânie



Fratele este pârât

Și în temniță târât

Pentru adevărul vieții

Pentru harul libertății



Toți se-ndreaptă-n unison

Spre al veșniciei somn

Neglijind a Lui răsplată

Nu se mai știe de Tată



Au credință doar de-o clipă

Când le este frig și frică

Mai apoi se-ngrămădesc

Duhul sfânt ei îl hulesc



Bârfa le este trăirea

Și minciuna-rătăcirea

Pe Isus cel Preaiubit

Încă-l mai țin răstignit



Nu văd timpurile grele

Ce le poartă doar durere

Sânt ca iarba de pe câmp

Se întorc iar în pământ



Hotărât au viitorul

C-au îndepărtat ei Norul

Ce ar fi putut să-i ducă

Înspre viața lungă, lungă



Unde nu ar fi știut

Nimic din al lor trecut

Ci doar strălucita Viață

Sub a Domnului povață...



***

Dar încă-ndurare este

Fiți atenți, nu e poveste

Vă căiți acum în grabă

Să trăiți a Lui voi slavă.



Amin!