Poezie Inimă, ce te zdrobeşti!

Inimă, ce te zdrobeşti



Inimă, ce te zdrobeşti

În naintea Domnului

Şi-n faţa Cuvântului,

La El liniştea găseşti

Dac-astfel te umileşti

În ţărâna pământului!



Ce eşti tu, în faţa Lui?

Tu de El ai fost creată

Şi viaţă, ţi-a fost dată,

Prin suflarea Duhului

Spre întregirea omului

Ca o fiinţă prea curată!



Inimă, chiar aşa mică,

Creatoru-a pus în tine

Să cunoşti taine divine,

Gândul care se implică

În mistere ce s-explică

Nemaifiind ţie străine!



Chiar şi gândul de a şti,

Gându-acel-al veşniciei

Privind tainele-armoniei

Pentru-a-ţi se descoperi,

Din mistere cum vor fi,

’N ziua mare a bucuriei!



Pe Domnul Îl vei vedea

Inimă, chiar faţă-n faţă,

’N-acea dulce dimineaţă,

Când pe cer va apărea

Învăluit în splendoarea,

Fără nori, şi fără ceaţă!



Flavius Laurian Duverna

29 februarie 2012