Poezie Mă consum în durere

În sinistra tăcere mă pun ca să scriu

Ce în rugă nu aș putea ca să exprim

Mă apasă-o durere, în mine-i pustiu

Un gol... e rugină, m-așteaptă-un sicriu

Mi-am gonit fericirea și am ales chin...



Mă consum în durere și am o-ntrebare

Ce-mi răsună-n adânc, tulburându-mi ființa

Mă-ntreb: "pentru mine mai este iertare?

S-o merit în viața-mi ce n-are culoare

Mai am oare-n mine ascunsă credința?"



Când tot ce mai vreau, e să știu că nu vreau

Așa să-mi târăsc existența damnată;

Când alții ca mine-n credință creșteau,

Eu căzut mai doresc doar în brațe să-I stau

Reprimind bucuria și pacea curată...



De vrei să mă judeci, ești liber s-o faci

Lovește de vrei, fiindcă știu că o merit!

Te rog doar, când strig disperat să nu taci!

Fă-mi ce vrei, nicidecum pierdut să nu mă lași

Vreau să fiu doar al Tău: credincios și smerit!



Amin.