Poezie De ce-i asa?

De ce-i asa?





*****

Cand ruga mea se-nalta catre cer,

Zi de zi dupa neprihanire.

Si suferintele tot nu pier

S-aprins cuptorul de curatire.



De ce-i asa? Numai Domnul stie!

Incercarea credintei mele cere,

Lectie spirituala ce ia energie,

Din rugaciuni facute-n durere.



Domnul curata intreaga mea viata,

Necazul ma-nbogateste-n sfintire,

Sa ma indrept spre eterna dimineata,

Invatand lectiile ce-aduc rasplatire.



De ce-i asa? Numai Domnul stie!

Ma-ncred cu totul,in al Sau Cuvant.

Rugaciunea generator de energie,

O inalt cu incredere Domnului Sfant.



Furtunile vietii ma incearca,

Ele vin cu duhul disperarii.

Intristarea cu durere ma-ncearca

Si invat zi de zi rostul indurarii.



De ce-i asa? Numai Domnul stie!

El domneste peste toate suveran.

Ma-nvata indelunga rabdare pe vecie,

Caci are mantuirea mea in plan.



Sangereaza inima cand sta departe,

De Cel ce adesea m-a sprijinit.

Priveste cu groaza dincolo de moarte,

De dorul Celui, ce mult m-a iubit.



De ce-i asa? Numai Domnul stie!

La inima franta, indata grabeste.

Pune-n ea, a mantuirii bucurie,

Spre vesnicie drumul netezeste.



Vartejul maniei ades ma loveste

Napraznic, sa zdruncine credinta mea.

Si valtoarea urii in valuri creste,

Starnind in inima, indoiala cea rea.



Ma-ncovoi ades sub dese framantari,

Durerile aprind foc ce ma mistuie.

Vin valuri tot mai dese de apasari ,

Tot mai mari, spumegate, ma chinuie.



De ce-i asa? Numai Domnul stie!

El imi cunoaste adevarata statura.

Ma face sa ma rog cu frenezie,

Pana dispare orice urma de ura.



Pana sufletul imi va fi spirit viu,

Ce-si poarta crucea cu destoinicie.

Pana cand am s-ajung sa stiu, sa fiu,

Plina de dragoste, inteleapta sotie.



Un balsam al pacii si vindecarii,

Mereu la indemana Domnului Sfant.

Pana rabdarea, instrument al iertarii,

Va lucra neprihanire plina de avant.



De ce-i asa? Numai Domnul stie!

El e puterea ce transforma viata mea.

Pune-n inima mea, o credinta vie

Sa faca din mine o divina stea.



Amin!