Poezie Felinarul (1)

Felinarul





Ani lungi şi grei săpat-au cale-n rouă,

Cu paşi grăbiţi pe lungă drumeţie,

Dar dintr-un pic curat, din firul care plouă

Se desprinsese-un vers de dulce amintire.



Demult te-a căutat şi slavă-I fie,

Că te-a găsit în defileul greu,

Să te transforme-n caldă melodie,

Să cînţi: “Tu, Doamne eşti Păstorul meu!”



Vegheat-a Creatorul ani de-a rîndul

La viaţa ta s-o facă ca un crin,

“Lumină fie” – aşa Îi fu cuvîntul,

Şi te-a creat să fii lumină şi alin.



Şi ca un felinar-n adînc de noapte

La rîndul tău veghezi de-atîtea ori:

Biserici fie cu suflete curate,

Ne-nveţi în ceruri să ne adunăm comori.



Şi la răspîntii dintre ani şi zile,

Spre măreţia slăvilor de sus,

Păşeşti cu fraţii-alături multe, multe mile

Astfel grăbind venirea lui Isus!