Poezie O predică neterminată

Pe vremea cînd Isus era

Aici pe glia asta rece

În Nazaret mărturisea

Căci gloatele încep a strînge.



Şi-ascultă toţi cu mare foc,

Cu drag cuvintul din scriptură

O! tot aşa, pînă-ntrun loc

Căci tare-i atingea-n inimă...



L-au dus afară din cetate

Pe-un munte care-i mai inalt

Cumva de el doresc să scape

Să nu-l mai audă de loc



Nu vor să-l mai asculte sfatul

Cei ce erau din satul lui

Nici nu credeau a lui cuvinte

Nici sfaturile Domnului..



Ci-o mai fii vrut să le mai spună?

Cum era următorul sfat?

Rămas-a de atunci o taină

Căci ei afar l-au alungat.



Adevărul din Scriptură

Era prea tulburător

Şi mai bine mînă-n mînă

Alungă pe Salvator



Dumnezeu in marea milă

În Nazaret a scris salvare

Dar ei respins-a prin isus

Măreaţa binecuvintare



O, dragii mei oare şi-acum

Cînd trece Domnul prin cetate

Cînd stă să ridice din drum

Dar uşile sunt încuiate...



El bate, bate cu-ndurare

Bate prin slujitori smeriţi

Dar mulţi nu văd aşa valoare

Şi tare des sunt prigoniţi



Ilie iată-o asiriancă

A ajutat, căci tot la fel

N-au vrut pe Dl să-l cinstească

Cei ce erau din Izdrael



El pune punţi de ridicare

La mulţi nenorociţi şi frînţi

Căci ei pun preţ pe o chemare

Şi nu dispreţuiesc pe sfinţi



Dă ape vii pe săturate

La cei din clasa cea de jos

Iar alţii şi ei cer bucate

Dar n-aud glasul cel de sus



Lăsaţi-l pe isus la lucru

Şi tot ce e în voia sa

Cel mai de preţ este cuvintul

Cu care ne va invăţa



Poate e taina ce o viaţă

Te-ai tot silit să o înveţi

Şi-acum în astă dimineaţă

Tu îl alungi şi n-o primeşti



E har de binecuvintare

La cei ce astăzi ascultaţi

Şi strigă-aşa la fiecare

Ce faci cu-ai Domnului talanţi??



Cum sorbi izvoarele vieţii?

Ce curg ades prin adunări

Arăţi armele răutăţii?

Sau umilit aştepţi puteri



Mai are-o vorbă ca să zică

Doar un cuvînt are de spus

Prdica lui acum e mică

Căci vine-n slavă colo sus



Ascultă-l, roagă-te, şi crede-l

Mai e puţin , ascultă-l azi

Că-n ziua ceia tot se vede

Să nu te pierzi în greu necaz



Lasă-l în viaţa ta cu pace

Fă-i loc te rog, nu-l izgonii

Ca-n ziua sfîntă îţi aduce

Pace şi numai bucurii



Nu asculta de vocea lumii

Ce tot mereu l-a alungat

La judecata lui de oameni

Se scrie sigur condamnat



Cît vor dorii atunci o slovă

Un semn să li se dea de sus

Dar bate azi, şi e afară

Cum oare să îţi dea răspuns?



Primeşte-l cit se zice astăzi

Dă-i loc în casa ta la sfat

Primeşte-l , să nu te mai clatini

Cînd valul-a fi mai ridicat

amin