Poezie Cei Doi Bănuţi

Avere mare ai când tu îi dai

Cum strălucesc şi ajung

În casa unde ei, sărmanii

Din greu, se străduiesc şi plâng.



Din mâna ta vei săturat-ai

Ologi şi ciungi şi plânşi, săraci

C'aşa ne'nvaţă Domnu'Naltul

Să dăruieşti şi aşa vei fi bogat.



Aceste daruri nu sunt pierderi;

Sunt avuţii, sunt bucurii;

Te-or aştepta la Tronul milei

Când vei ajunge-n veşnicii.



Să daţi cu bucurie sfântă!

Aşa ne-nvaţă Dumnezeu.

Să fie jertfa sfântă, 'ntreagă,

Căci doar tu . . . eşti copilul Său!



Şi numele-ţi în veşnicie

Va străluci printre cei vii;

Iar tu'mbrăcat în strai de slavă,

Vei fi cu Domnu'n nemuriri.