Poezie Omul darnic....

Omul darnic, are mulţi linguşitori

Toţi sunt prieni cu cel ce dăruieşte

Sunt buni, smeriţi şi recunoscători

Vor să se-arate, în orice, folositori

Se ploconesc, la cel ce stăpâneşte.



Nu l-ar primi nicicum pe un sărac

Dimpotrivă, mai tare îl vor alunga

El în nici-un fel, nu le va fi pe plac

Şi nu-l vor accepta acum şi-n veac

Indiferent cât de mult el s-ar ruga.



El fiind sărac nu poate face daruri

Degeaba se tot roagă şi-i încântă

Ei cred că dacă eşti bogat ai haruri

Eşti stăpân în cel mai multe cazuri

Văd darurile ca pe o piatră scumpă.



Când dăruieşti ti se deschide-o uşă

Primeşti şi trecere chiar şi favoare

Eşti binecuvântat,nu rămas pe tuşă

Şi important de ai şi vre-o "mătuşă"

Prin America, unde, bogăţia-i mare.



Mulţi umblă, după, o bunăvoinţă

Din partea celui care stăpâneşte

Îs umili şi-şi dau atâta sârguinţă

Rugându-se... cu-atâta stăruinţă!

Să primească, ceea ce îşi doreşte.



Domnul, este Cel ce dă dreptate!

Iar bogatul, cu toată bogăţia lui

Cu toate şi multele lui daruri date

La Domnul, să intre nu mai poate

Loc, nu mai e în marea-Mpărăţie.



El, săracul, care, de toţi îi părăsit

Pace şi linişte.. la Domnul a găsit

Multe binecuvântări el a primit

De nedreptate, nu a mai suferit.

Avea un singur bun şi l-a dăruit

Domnului, inima, cu drag a oferit.



Nănău Adinuţa

19.02.2012 Firenze