Poezie Dacă Doamne!...

Dacă Doamne!...



Dacă Doamne, nu mi-ai fi

Ca şi-o Lumină pe cărare

Şi lampă pentru picioare,

Atunci firav m-aş poticni

Şi firul vieţii-mi, va sfârşi

Ca frunza veştedă ce cade,

Aş fi ca pomul fără roade,

Când n-are în el, ce dărui!



Dacă Doamne, nu mi-ai fi

Ajutor când strig la Tine,

Inima-mi când e-n suspine

Şi-ar vrea mult a o sprijini,

Atunci drumul, voi sfârşi

Ca un pom ce-o s-ar usca

Fiindc-astfel, n-a putut da

Roade pe-alţii de-a-i hrăni!



Dacă Doamne, nu mi-ai fi

Scut puternic şi-ocrotire

Când trec prin nenorocire,

N-aş mai putea îndeplini,

Voia-Ţi sacră, şi-a-Ţi sluji,

Şi-aş fi ca şi-un pom tăiat

Bun la foc pentru-aruncat,

Nimeni, de mine n-ar şti!



Tu-nsă acuma ştii de mine,

Doamne bun şi prea-ndurat!

Ştii voinţa-Ţi, c-am urmat

Şi-am mers pe cărări divine,

Prin dragostea ce mă ţine

Cât mai strâns la sânul Tău,

Tot mai mult de tot ce-i rău

Căci fiinţa-mi, Ţi-aparţine!



Flavius Laurian Duverna

26 februarie 2012