Poezie Ca snopul strans la vremea lui

Ca snopul strans la vremea lui



Cand vei ajunge la hotarul timpului

Ce l-ai avut aici din partea cerului.

Esti adunat in timpul seceratului

Ca snopul strans la vremea lui



Adam si patriarhii au parasit pamantul

Chiar generatia lui Noe, neanvinsul,

Au parasit asezamantul cand PreaInaltul

I-a adunat ca pe saracul si bogatul.



Ca snopul strans la vremea lui

Cand anii i s-au incheiat, orcui,

Va cobora-n mormant ca soarta lui,

E hotarata prin decretul Domnului.



Cel ce-i Atotputernic e stapan pe toate

Si viata omului El da, chiar si bucate

Cand mana si-o intinde-arata bunatate

Credinciosia si-o arata chiar si-n moarte.



Caci scumpa este moartea celor iubiti de El

Cand sufletul se-ntoarce in odihna ca-n Eden

Cine accepta jertfa crucii, prin cerescul Miel

Capata iertarea de pacate si e-mpacat cu El.



El, strange rodul la vremea potrivita

Ca sa-i adune-n ceruri in patria iubita.

Rasplata pentru viata cea de-aici traita,

Stapanul, loc in Rai le da, in patria dorita.



Se duc in fiecare zi din oastea lui slavita,

In Paradis, ca snopul strans la vremea potrivita,

Acei ce au purtat cu ei credinta preasfintita

In cer cand vor sosi, vor fi, Mireasa pregatita.



Spicul de grau la vremea coacerii e strans

Si in hambarul din vecii cu dragoste cuprins

Nu va cunoaste moartea ci, vesnic, neanvins

Va fi in slujba Celui Sfant, Etern si Necuprins.



26.02.2012 - Petru Coman

Petrosani