Poezie Copilul Meu (1)

Copilul Meu

De’atatea ori plangi cu amar

Si ma strigi..Crezi ca’n zadar?

Crezi ca,lacrimile tale

Le-am aruncat departe’n vale?

Nu’s oare’n burduf la Mine?

NU’s Eu Acel,Ce plang cu tine?

Chiar cand crezi ca te-am uitat

Stau si plang,de ce nu vezi?

Chiar cand uiti ca te-am salvat

Sunt langa tine,de ce nu crezi?

Am facut semne si minuni!

Ce-am pus in tine,lumea nu are!

M-ai intrebat”Oare Tu esti?

Porunceste-mi sa vin pe mare,

Mai fa o minune,doua

Ca sa cred cu’adevarat..

Pune pe blanita roua

Iar in jur,lasa uscat!”

Eu nu ma supar ,cand

Tu Ma pui la incercare

Dar cand te pun Eu pe balanta

Mai ai in inima speranta?

Te mai increzi tu,oare-n Mine?

Sau lasi sa te-nece valul?

Izbavirea de unde vine?

Oare nu cu Mine atingi malul?

Nu Ti-am spus Eu in Scriptura

Ca biruinta e a Mea?

Nu stii ca ce scoti pe gura,

Aceea spurca fiinta ta?

Copilul Meu,de ce te temi?

De ce renunti?

Spune-Mi,unde esti?

Cand Eu te chem,sa vi!Sa lupti!

Ti-am promis ca nu te las,

Fiule,sunt cu tine mereu

Ti-am pus undelem in vas,

Te-ai nascut Duh.din Duhul Meu!

Te iubesc copile drag!

Si increde-te in Mine,

Caci dupa lacrimi si furtuni,

Mare bucurie vine!