Poezie Când m-ai chemat (1)

CÂND M-AI CHEMAT...



Când m-ai chemat, Isuse

Din starea de păcat

Aveam nădejdi distruse

Dar Tu m-ai acceptat.



Trăiam o agonie

În mediul unde-am fost

Eram într-o robie

Dar mi-ai adus un rost.



Când Ţi-am văzut surâsul

Pe gânduri n-am mai stat

Îmi încetase plânsul,

De voie Te-am urmat.



A fost o zi aleasă

Pentru al meu destin

Da, lumea a dat farsă

Şi ură şi venin,



Dar Tu mi-ai dat iubire

Cât nu pot să grăiesc

Şi-această bună ştire

Cu drag o răspândesc.



Experienţe multe

Urmat-au de atunci

Umblat-am şi pe munte

Umblat-am şi prin lunci...



Dar orşiunde paşii

Mi i-ai ghidat duios

Văzut-am cum urmaşii

Emană trai frumos.



În turma-Ţi cine vine

E transformat total,

Doreşte să se-nchine

Cu gând spre ideal.



De-aceea nu pot merge

În mediul altor regi

Rămân în sfânta-Ţi Lege

Căci haruri îmi culegi.



gc/ Oct. 2012