Poezie Cui să-i spun?

Cui să-i spun durerea, Doamne, de nu Ție?

Cui să-i spun necazul, cine mi-l mângâie?

Cine mă-nțelege, cine să m-aline?

Cine să-mi asculte a mele suspine?



Cui să-i spun eu dorul, greul ce m-apasă?

Doar numai la Domnul, care nu mă lasă!

Cine mă mângâie, cine-mi dă alin?

Oare cui îi pasă de al meu suspin?



Cine-mi dă putere, cine mă ridică,

Când furtuna-i mare și eu sunt prea mică?

Cine mă înalță,de-mi lunecă piciorul?

Numai Tu, o Doamne, ești izbăvitorul!



Cine, oare cine, când durerea-i mare,

Vine să mă scape din orice-ncercare?

Cine balsam toarnă, vindecă-orice rană?

Sufletul când geme, cine îi dă mană?



Cine îmi păzește înspre cer cărarea,

Chiar atunci când unii-mi opresc înaintarea?

Când ades pe cale, piedici îmi aștern,

Eu mă-ncred în Domnul și Lui mă proștern.



Cine mă ascultă-oricând la rugăciune?

Cine mă îndeamnă să fac fapte bune?

Cine mă-ntărește și-mi îndrumă pașii?

Cine mă învață să-mi iubesc vrășmașii?



Domnul, numai Domnul, e Turn de scăpare,

Steag de biruință, plin de îndurare.

Numai Domnul este, Soare și un Scut,

E a mea Tărie, Stâncă-n cari mă-ascund.



Mare este Domnul! În orice-ncercare,

El mă izbăvește și îmi dă răbdare!

Domnul mă ascultă; El mi-e Adăpost!

Fără El, viața, n-are nici un rost.



Prin a Sale rane, El m-a mântuit.

Vindecare, pace, El mi-a dăruit!

Prin al Său Sfânt sânge, noi am fost iertați

Și de focul morții, azi suntem scăpați.



Vino azi la Domnul, cu tot ce te-apasă!

Spune-I doar lui totul, căci El nu te lasă.

Lasă tot păcatul, traiul păcătos

Și te-ntoarce astăzi, la Isus Hristos!