Poezie A fost chemată Acasă

TE-OM ÎNTÂLNI DINCOLO...



Te-om întâlni Dincolo, scumpă mamă

Pe Plaiul fericirilor de Sus

Unde te-ai dus încrezătoare, fără teamă

Unde domnește-n glorie Mirele Isus.



Trăit-ai o viață de muncă și sudoare

Slujindu-L, devotată, pe Tatăl Creator

El te-a chemat Acasă în eterna sărbătoare

În mediul luminat dintr-un ceresc Decor.



Ți-a fost prietenă, întotdeauna, pocăința

Te-a-nflăcărat pe cale cu avânt

Ți-a alinat, necazul, suspinul, suferința

Ți-a dat puteri să-nvingi al lumii vânt.



Ne-ai învățat ce-nseamnă omenia

La toți ne-ai fost exemplu de urmat

De-acum te-așteaptă cununa, armonia

Și corul ce-L glorifică pe Împărat.



Ai insuflat în noi, mereu, o pasiune

Și-o dragoste pentru mesajul sfânt

Nu vom uita cum ne plecam în rugăciune,

Cum ne uneam de-atâtea ori în cânt,



Nicicând nu vom uita povețele rostite

Cu glasu-ți liniștit, convingător

Ne-mbărbătai în stările umbrite

Cu vorbele-ți plăpânde și duh alinător.



Însă-i vremelnic, totul, în lumea suferinței

Și moartea pune capăt terestrei pribegii

Dar cine-mbracă, zilnic, straiele credinței

Primit va fi de Tatăl Dincolo-n veșnicii.



Sfârșitul alergări, al trudei și-al durerii

Nu-i lutul rece și nici sicriul greu

Ci e unirea cu sfinții în Țara Primăverii

Și tot ce-a pregătit slăvitul Dumnezeu.



Te duci în locul unde nu e frământare

Total desprinsă de grijuri pământești

Te vom urma când vine clipa de chemare,

Când îmbrăca-vom trupul stărilor cerești.



Te-om întâlni Dincolo; știm fără ezitare

Acolo unde stări de întristare nu-s

Aceasta este dulcea noastră consolare

Că vom trăi-mpreună viața făr-apus.



George Cornici

23 Februarie, 2012, când mama a fost chemată Acasă