Poezie Ţintesc mereu mai sus!

Ţintesc mereu mai sus, spre înălţimi astrale,

Hrănindu-mă cu Harul ce vine din Cuvânt...

Mă răcoresc izvoare ce curg din veşnicie,

Cuprind în braţe cerul cu-al dragostei avânt!



Mă contopesc cu dorul ce-mi mistuie fiinţa

Şi pe cărări de vise Te caut şi Te aştept

Să mă cuprinzi în braţe...să Te ating uşor

Pe fruntea sângerândă şi rana de la piept!



O, ce cântări sublime mă cheamă către cer...

Văd îngeri şi arhangheli la tronul de mărire...

Aş vrea să fiu cu ei, să mă închin smerit

Acelui ce dă viaţă, speranţă şi iubire! Amin!



Vulcan-23-02-2012

Mary