Poezie Neascultare

Era pe vremea când Israel avea pe primul rege – Saul

Si prin proorocul Samuel, lui Saul i-a spus Domnul ca în luptă

S-omoare pe Amalec – duşmanul Său.

Si i-a spus Domnul să nu cruţe nici prunci, femei, nici animale

Prin sabie şi prin cuţit să treacă tot ce din Amalec îi iese-n cale.

Iar Saul a bătut pe-acest popor, a nimicit cetatea cea din vale,

Dar… a cruţat pe împăratul lor, şi ce-a fost bun dintre-animale.

Si Saul nu s-a mulţumit să se oprească la neascultare,

Ci-ntemeiate scuze a găsit să-ndreptăţeasc’ a lui purtare.

Atuncea Samuel, trimis de Domnul, i-a spus că va fi aspru pedepsit,

Fiindcă neascultarea-i soră cu idoli, vrajă, şi ghicit.

Pedeapsa lui a fost chiar lepădarea, cu chinuri sufleteşti fără sfârşit,

Si în final cu moartea a plătit.



“Dar, vai, o…, câtă răzvrătire, ce neascultare, câtă lipsă de respect…”

Aşa mi-am zis aflându-i fapta, şi îl priveam pe Saul cu dispreţ.

Si după ce în mintea mea i-am întocmit o judecată

Mai aspră decat Dumnezeu i-a pregătit,

O şoaptă blândă, a Duhului, îmi spune:

“Oare tu … niciodată n-ai greşit?....

De câte ori ţi-am dat poveţe pe care nu le-ai ascultat?

De câte ori ţi-am spus, Eu, Domnul, să pleci… şi n-ai plecat?

De câte ori ţi-am zis “lucrează”, şi tu-ai stat?

O,nu…, să nu crezi tu că Saul are-un păcat mai mare ca al tău,

Cu-atât mai mult că tu ai Harul trimis de sus, prin Duhul Meu

Vegheaz’-acuma tu mai bine Saul să fie pildă pentru tine,

Ca să-nţelegi ce rele urmări are şi cea mai mică neascultare …



Si să nu uiţi că orice-ţi cer,

Eu, Domnu-ţi dau putere să-mplineşti,

Si-n Mine har destul găseşti

Ca viaţa ta în ascultare s-o trăieşti.”