Poezie Cand Tu vorbesti

Matei 8:8,13 "Doamne", a raspuns sutasul, "nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.(...) Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela."



Cand Tu vorbesti



Cand Tu vorbesti, cuvantul ia fiinta,

Infiripand lumini si galaxii;

Cel pacatos vine la pocainta

Si capata iertare prin credinta

Iar mortii in pacat devin iar vii.



Cand Tu vorbesti, se clatina pamantul

Si inima acelui impietrit;

Orice atom Iti cunoaste cuvantul

Si se grabeste sa-mplineasca gandul

Pe care Tu asupra-i l-ai rostit.



Cand Tu vorbesti, se linisteste marea

Si sufletul, oricat de framantat;

Problemele isi afla rezolvarea,

Cel ce plangea, canta din nou cantarea

Iar cel bolnav, pe loc e vindecat.



Cand Tu vorbesti, materie si suflet

Asculta glasul Tau de Creator.

Ologii stiu din nou ce-nseamna umblet,

Din gura celor muti rasuna cantec…

Tu dai, si tii viata tuturor.



Cand Tu vorbesti, vreau sa ascult de Tine

Ca lutul, de olarul ce-l facu.

Intipareste Chipul Tau in mine

Si lasa-n inima sa se imprime

Cuvantul Tau, si tot ce doresti Tu.



Vorbeste, Doamne, robul Tau asculta

Si vreau, in fata Ta, sa ma inchin

Cu gand supus, cu ascultare multa

Te rog acum, si-n orice zi, m-ajuta

Cand Tu vorbesti, eu sa raspund: “Amin!”.