Poezie Pe munte când mă urc

Pe munte când mă urc ades

Ca să vorbesc cu Tine

Miracole de ne-nţeles

Se-ntâmplă şi cu mine.



Dacă mi-e sufletul răpus

De-a lumii răutate,

Când stau de vorbă cu Isus

Uit relele, pe toate.



Chiar dacă m-au lovit ades

Acei de lângă mine,

Chiar dacă sunt neînţeles

Deşi le fac doar bine,



Atunci când vin în faţa Ta

Ca Moise, altă dată,

Uit de purtarea lor cea rea,

Nu-mi las firea purtată



De valul urii, furios

Ce vine către mine.

Privesc la chipul Tău frumos

Dorind să fiu ca Tine.



Chiar dacă sunt nedreptăţit

Şi ocolit de lume,

În sinea mea sunt liniştit

Căci Tu mi-ai dat un nume



Un nume nou, desăvârşit

Şi mi l-ai scris pe frunte

De-aceea azi sunt fericit

Şi urc din nou pe munte.



Eu vreau şi astăzi să ascult

Susurul vocii Tale

Un cântec nou voiesc să-ţi cânt

Mergând pe-a vieţii cale.



Alung gândirile de rău,

Să plece de la mine!

Azi vreau să am doar gândul Tău

Şi să semăn cu Tine.



Nu-mi trebuie nimic mai mult

Decât prezenta-ţi sfântă

Cât voi trăi pe-acest pământ

Să fiu acel ce-ascultă.



Să fiu ca robul credincios

Ce datoria-şi face

Să mă găseşti trăind frumos

În dragoste şi pace



Când vei veni ca să mă duci

În ţara minunată.

Ce fericit voi fi atunci

În veşnicia toată!