Poezie De-atâtea ori (1)

De-atâtea ori



De-atâtea ori sub grea povară,

Dezamăgit, căzut plângeam;

Dar șters-ai Tu lacrima amară

Și lângă mine Te simțeam.



De-atâtea ori albe-mi erau nopțile,

Și Te chemam printre suspine.

Priveam înlăcrimat spre stele,

Curaj ceream, să torni în mine.



De-atâtea ori când încercarea,

Sufletu-mi umplea cu disperare,

Cu ochii-n lacrimi priveam zarea

Și Te chemam să-mi fii salvare.



De-atâtea ori, de-atâtea ori

În viața-mi plină de durere,

Simțeam prezența Ta în nori,

Te simțeam în apropiere.



Dar m-ai lăsat să mă călesc

Prin suferințele amare

Și-am învățat să mă smeresc

Și cum să ies din încercare.



Când suferința m-a răpus

Și am căzut, și-am stat la pat,

Cu lacrimi Te-am chemat Isus;

Te-ai coborât, m-ai vindecat.



De-atâtea ori Te-am supărat

Cu firea și cu eul meu;

Isuse drag, Tu m-ai iertat,

Lângă Tine acum stau eu.



Îți mulțumesc că m-ai privit

Și-ai coborât din nou la mine.

În noaptea tristă m-ai însoțit,

Și-ai alinat a mele suspine.



Acum urc sprinten spre Tine,

Pe treptele ce duc în Sus,

Firea și eul mândru din mine,

M-ai ajutat și le-am supus.



Acum Tu ești unde pășesc...

Și în ființa-mi păcătoasă;

Acum nu pot ca să greșesc

Cu pașii mei pe calea aleasă.



Tu Doamne, ești soarele meu;

Îmi luminezi viața-n toate,

În orice zi când mi-este greu,

Dar și atunci când este noapte.



În rugă Îți aduc mulțumiri.

Acuma Doamne ești cu mine;

Vreau să urc Sus, căci fericiri

Găsesc alăturea de Tine.



14/08/2011 ALGHERO