Poezie Bartimeu (1)

Demult, prin Ierihon trecea,

Isus, Fiul lui Dumnezeu

Mulţimea se îngrămădea,

Era şi orbul Bartimeu.



Şi din mulţimea agitată,

Un glas se-aude rugător:

"Isuse, ai milă de mine,

Şi dă-mi vedere ochilor.



Doresc aşa de mult, ai milă,

Îndură-Te o, Domnul meu,

Vederea vreau ca să mi-o capăt,

Căci Tu eşti Fiu de Dumnezeu."



Isus aude a lui strigăt,

Şi face către el un pas,

Ascultă glasul şi dorinţa,

Şi-i spune blând cu al Său glas:



"Ce vrei să-ţi fac?" Isus întreabă,

"O, Domnul meu, să pot vedea,

Să pot privi în jur natura,

Aceasta e dorinţa mea."



Isus, se-apropie, îl atinge,

Şi-l vindecă pe Bartimeu,

Îi dă vederea mult dorită,

Căci a crezut în Dumnezeu.



Mulţi stau astăzi în întuneric,

Şi bâjbâie-n păcatul greu,

În loc să strige către Isus,

Cum a făcut şi Bartimeu.



Isus, mai vindecă şi astăzi,

Pe toţi acei ce cred în El,

Pe aceia care cu credinţă,

Vin la Calvar, la Sfântul Miel.

Amin