Poezie Biserica, o şcoală sfântă

Avem un loc anume

Ce-i tare minunat

O şcoală cu renume

Cuvântul ne-a lăsat



Pe vremea cînd Ilie

Slujea ca şi proroc

O şcoală cu renume

Aduse mare rod



Strîngea tinerii ce-s dornici

Şi plini de Duhul Sfînt

Şi-i învaţă-a fii destoinici

Şi vrednici de cuvînt



Să poarte orice slovă

Ce-i dată de cel sfînt

Şi puşi erau la probă

Apoi din cînd în cînd



Ce loc, o! ce prielnic

Ce mulţi a adunat

Şi azi ar vrea cel veşnic

Să ne mai dea un sfat



Să porţi o mîngîiere

Chear printre-nvăţăcei

Să-nveţe fiecare

Valorile din ei



Să prelucreze limba

Cuvîntu-de exprimare

Şi să-nţeleagă slujba

În har de ascultare



Aşa vorbea Cuvîntul

Chear şi spre Ieremia

Sfinţesc a tale buze

Aşa vestea solia



Cu gura poţi ucide

Sau poţi a mîngîia

Şi poţi pătrunde-oriunde

Dar cum e vorba ta??



De-aceia fraţi în Domnul

Ni-e dată chear de sus

Biserica o şcoală

De-urmaşi ai lui Isus



Veniţi la şcoala vieţii

Şi vorba v-o-noiţi

Şi cîntăriţi talanţii

Cu multe juruinţi



Prin harul mîngîierii

Creştine şi tu poţi

Valorile iubirii

Adesea să le-nparţi



În jur e întristare

Sunt deznădejdi şi lupte

Tu poartă mîngîiere

Cu vorbe şi cu fapte



În şcoala sfîntă astăzi

Să-naintăm cu toţi

Căci harurile vieţii

Se dau la mintuiţi



Ce bine-i de-ai în tine

Putere de iertare

Căci harul de-ascultare

Îţi dă putere mare



Şi ce har e de vorba

Iti e dreasă cu sare

Căci sigur treci azi proba

În planul de salvare



Căci limba şi-a ei vorbă

Adesea te-nfăşoară

Prin multe mari păcate

Prin vorba cea uşoară



Slujbaşi din ceata sfînă

Aşa ca Elisei

Trasaţi o sfîntă vorbă

Aici la-nvăţăcei



Vorbiţi-le cu pace

Cu harul cel de sus

Cu multa bunătate

Aşa ca şi Isus



Să cîntărească bine

Valorile de sus

Şi nu-n vorbe pripite

Ce nu-s bine de spus



Degeaba încerci frate

Să strîngi mulţimi de pene

Ce zboară-n orice parte

Cînd vîntul le tot cerne



Aşa şi vorba face

Se duce ca şi pana

Şi n-o mai poţi întoarce

De-aceia să iei seama



Ridică,-îmbărbătează

Mîngîie dacă poţi

Decît să faci o rană

Ce poate n-o socoţi



Chear de în clasa-ntîi

Mereu trebe să fii

Învaţă azi vorbirea

Ce duce-n veşnicii



Şi-apoi la practicarea

Poruncilor dintîi

Începe de-a-nţelege

Harul de căpătîi



De porţi unelta sfîntă

Să ştii neapărat

Îţi trebe-nţelepciune

Să ştii ce-i de lucrat



Căci nu se cade frate

Să zici ,O! n-am ştiut

Căci doar ape curate

Sunt bune de băut



Nu poţi slujii la masă

De vasul nu-i curat

Căci Domnul nu ne lasă..

Vezi ce-i de curăţat?



Vezi ce învăţătură

N-ai vrut să iei în seamă

Cuvîntul din Scriptură

Acuma te îndeamnă



Căci Domnul ne vorbeşte

În multe circumstanţe

Cu milă El sădeşte

Şi ne dă noi speranţe



De-aceia stăm aici

La crucea Lui Isus

Să învăţăm şi noi

Cum trebe-un cuvînt spus



Fie deci adunarea

O şcoală ce de sus

Aduce îndurarea

În orice greu de dus



Nu poţi să fii prielnic

Şi-n slujbă ucenic

De nu te porţi cucernic

De harul ce-ai primit



O şcoală a iubirii,

Rămîi în viaţa mea

Căci ce învăţ în tine

Pe veci va rămînea

amin