Poezie Privindu-Ţi faţa

Privindu-Ţi faţa





De câte ori nu s-a-ntâmplat

S-alerg cu paşi grăbiţi la Tine,

Dar cu sufletu-ndreptat

Spre ce-ai putea în palme ţine.





Ştiam că mereu ai pregătit

Binecuvântări care mai de care,

Şi niciodat’ nu mi-ai oprit

Ca să-mi iau din fiecare!





Rareori Ţi-am spus un mulţumesc,

Pentru toate câte Tu mi-ai dat

Şi-am plecat fără să clipesc,

Lăsându-Te în urmă ca uitat!





Preocupat numai de cât primesc,

Am găsit doar dezamăgire

Şi nu-nţeleg cum am putut să mă gândesc

Că-n afara Ta, ar fi vreo împlinire.





Până când mi-am întors privirea,

Şi privindu-Ţi faţa, m-am umplut de bucurie

Înţelegând că Tu eşti fericirea,

Ce preţuieşti mai mult decât orice bogăţie.





~Amin~