Poezie Chemare (3)

TE CHEM LA POCĂINȚĂ



Te chem la pocăință, O, nu mai amâna!

De ce să-ți nimicească infernul demnitatea?

De-i zice „DA” cu Fiul poți cina

Și El îți va lua din suflet greutatea.



Chemat ești, cu iubire, la harul revărsat

Să poți gusta dulceața trăirilor supreme

Să nu mai fii-n hățiș, total, încorsetat

Să-L lauzi pe Stăpân în orice vreme.



Vei constata schimbări ce-or încânta ființa

Vei da întăietate îndemnului preasfânt

Învinge-vei necazuri, himere, neputințe

Și n-o să te urnească al lumii rece vânt.



Povețele divine s-or așeza în tine

Cum se așează gânduri în oamenii predați

Și vei vedea cum Tatăl te-ndrumă, te susține

Și vei trăi-n frăție cu cei descătușați.



Acceptă azi chemarea, acceptă mântuirea

Și-al tău destin va fi de-a pururi luminat

Respinge starea gravă ce naște despărțirea

Și fericit vei fi c-ai fost pe veci salvat.



George Cornici/21 Februarie, 2012