Poezie Lepădarea lui Petru (1)

Nu era departe ziua

Cea de praznic cînd, Isus,

Îşi sfîrşeşte misiunea

Pentru care veni de sus.



Şi acuma încă-odată,

Uite-L lîngă-nvăţăcei

Şi cu milă, ca un Tată,

Le spune: "Copiii Mei,



Cît de grea e batălia

Ce se dă din răsputeri

O, ce scumpă e simbria,

Dar vegheaţi mai mult vă cer.



Satana vrea să vă cearnă

Dar M-am rugat pentru voi

Credinţa să nu se piardă

În valuri ce vin şuvoi.



Petre, uite, ţine minte,

Chiar tu te vei lepăda

Pînă cocoşul să cînte,

De trei ori Mă vei nega;



Te vei lepăda de Mine

Zicînd că nu Mă cunoşti

Dar m-am rugat pentru tine

Să te-ntorci iar la Hristos.



Când îţi vei veni în fire

Să-ntăreşti pe fraţii tăi

Să te lupţi în tot ce-i bine

Ca-n credinţă, iar să creşti !"



Şi-i întreabă cu iubire:

"Cînd de Mine-aţi fost trimişi,

V-a lipsit a voastră pîine,

Sau papucii vi s-au ros?



Aţi dus lipsă voi de hrană,

Sau de haina de-mbrăcat?!

Ei au zis: "De nimic, Doamne,

Grijă multă ne-ai purtat."



"Dar acum, vă spun, vegheaţi

Căci voi pleca de la voi

Traista, sabia luaţi,

Nu plecaţi cu pumnii goi!



Luaţi încărcătura sfîntă,

De putere şi de sfat

Oricît de mare-i o luptă,

Pentru voi, un preţ s-a dat."



Şi ascultă cu uimire

Petru şi ceilalţi la fel

Şi-n ei, o nemulţumire

Parcă-i lasă fără ţel...



"Doamne, Doamne, pîn-la moarte

Te urmăm orice ar fi"

Aşa fiecare-n-parte...

Dar Isus, spre ei privi.



Şi după ce în grădină

Iuda şi cu cei mişei

Îl luară şi-L tîrîră

Ca pe oamenii cei răi,



Petru, mai de la distanţă,

Totul parcă urmărea...

Nu mai are siguranţă,

Frica tare-l copleşea...



Se-ncălzeşte lîngă focul

Ce afară l-au aprins

Şi-l întreabă şi pe dînsul:

"Îl cunoşti tu pe Isus?"



"Nu-L cunosc!" răspunse tare.

"Nu ştiu cine e Isus!"

De trei ori la fiecare,

El le dă aşa răspuns.



Isus priveşte cu milă

Căci cocoşul a cîntat

Şi atunci ca o lumină,

Petru a fost deşteptat.



Şi el plînge-n neagra noapte

Căci cuvîntul ce L-a spus

S-a-mplinit... O, cum se poate,

S-a lepădat de Isus...?



Lacrime de pocăinţă

Tot lăuntru-i năvălesc

Domnul îi dă biruinţă

Căci e har dumnezeiesc.



Şi pe noi ne împresoară

Răii-n viaţă fel şi fel

Şi cocoşii cîntă-ntruna:

"Vezi, te-ai lepădat de El!"



Un vecin, un prieten, frate,

Vezi că-ţi spune răspicat:

"Ce faci tu, o, nu se poate,

Căci tu ştii, este păcat!"



Dă semnale cu iubire,

Slavă Domnului Isus,

Nu te lepăda creştine,

Mergi pe drumul cel de sus!



Domnu-acolo în grădină,

Cînd stătea şi Se ruga

A cerut din ceruri milă

Chiar pentru credinţa ta.



A ştiut că-n cursul vremii,

Timpuri grele vor veni

De aceea, şi-azi cocoşii,

Cîntă pentru-a ne trezi.



Pentru Petru-a fost iertare

Căci cu lacrimi s-a căit

Dar să ştiţi, la fiecare

E-un cîntar deosebit.



Deci te luptă, ia-ţi şi traistă

Vasul trebuie umplut

Ia şi sabia, Cuvîntul,

Timpul este pe sfîrşit.



Ia-ţi deplin încărcătura,

Ia-ţi rezervă-n rugăciuni

Vremuri grele vin întruna,

Fugi de-ale lumii urîciuni!



Fie lecţia lui Petru

Şi pentru tine-un simbol

Nu te lepăda creştine,

Căci atîţi, şi astăzi dorm.



Deci în harul de trezire,

Azi, de am fost adunaţi,

Mijlociţi, căci vremea vine

Cînd cu toţi vom fi-ncercaţi.

AMIN