Poezie Chiar dacă vântul suflă tare

Chiar dacă vântul suflă tare



Chiar dacă vântul suflă tare

Peste corabia mea-n larg,

Pe marea vieţii-n încercare

Voi arbora sus pe catarg

Stindardul sfânt al biruinţei,

Sub scutul tare al credinţei.



Chiar dacă vântul mă mână

Tot mai departe pe valuri,

Grija-Ţi sfântă, mă sprijină

Să-mi ating sfintele idealuri,

Ca în credinţă să tot cresc

În drum spre Edenul ceresc.



Chiar dacă vântul mă ţine

În loc, eu vrând să înaintez,

Speranţă am Doamne la Tine,

Şi mi-am întemeiat un crez

Bazat pe dragostea Ta mare,

Că îmi eşti Stâncă de salvare!



Şi chiar dacă vântul mă bate

Pe marea vieţii, prin furie,

Lovindu-mă-n faţă şi-n spate,

În contra lui, stau cu tărie

În valuri mari ce le menţine,

Căci Doamne eşti lângă mine!



Flavius Laurian Duverna

21 februarie 2012