Poezie Prea puţini . . . şi prea mulţi

Prea mulţi ispititori

Întind mâna la blidul cel curat

Şi mulţi din trădătorii

Lui Iuda cel spurcat:

Safire şi-Ananii, mânjiţi de argint.

Rahave şi Samsoni

Printre ai Tăi copii.

Puţini mai sunt ca Abel

S'aducă-n faţă-Ţi Doamne,

Din pârgul sfânt de-azimă,

Din holde şi din poame.

Puţini sunt ca Ilie

Ce stau în rugăciune;

Când ei se roagă Doamne,

Şi norul se supune.

Puţini mai sunt ca Iosif:

Neprihănit, curat,

Balsam în tinereţea-i

Chiar de e încercat.

Punţini mai sunt ca Pavel

Ce la porunca-Ţi sfântă,

Tu l-ai făcut din zgură

O harfă care-Ţi cântă;

Preasfântă vrednicia

Ce-o duce printre neamuri

Şi-mpodobeşte calea

De suflete şi lauri.

Puţini mai sunt Isuse,

Ce vor cu Tine-n Rai

Chiar dac'aici Sfânt Doamne,

Iubire Tu le dai . . .

Puţini mai sunt aicea

Pe Terra ce ai dat,

Să îşi dorească Doamne,

Să fie sfinţi, curaţi.