Poezie Doamne sunt...

Doamne sunt val



purtat din mal în mal



pe-ntinderea de ape



aproape...



de limita mării



din marginea zării



a Necuprinsului



şi Atotputernicului



Dumnezeu.







Eu,



-şi marea si zarea-



sunt finită,



-o clipită-



din toate necuprinse



şi neînţelese



minuni ale Maestrului divin



lucrate sublim.



Cine sunt eu, Domnul meu!?!







De mi-ai dat valoare



-ca nimeni sub soare-



pe cruce ai scris,



Tu cel Necuprins,



iertare, salvare



-viaţă şi har-



minunat dar



m-aplec şi mă-nchin



amin.