Poezie Intr-o zi (1)

Într-o zi



Într-o zi eu am să plec,

Gândul morţii mă-nfioară,

Adieri de sus din cer

Opresc moartea să mă doară.



Când noian de ne-mpliniri

Întărâtă aşteptarea,

Sufletul mi-e la răscruci

Neștiind s-apuc cărarea.



Iar de-a fi să pribegesc

Pe cărarea cu suspine,

Jar de stele ce lucesc

Sufletul o să-mi lumine.



Tot ce-am strâns rămâne-aici,

Mă atrage depărtarea;

Vreau s-ajung spre dimineţi,

Când se lasă înserarea.



Într-o zi eu am să plec,

Poate-o zi de primăvară;

Moartea semănată jos,

Viaţă-n cer o să răsară.