Poezie După psalmul 8

Pământul ce respiră în minuni

Lui Dumnezeu ridică mulțumire

Și cerul muțumește-n rugăciuni

De minunata Lui alcătuire.



Pruncii ce sug și copilașii mici

Cu viața lor Lui glorie-I ridică

Acoperindu-I bieții inamici

Ce jalnici în păcate mor și frică.



Doar visul pot să-ndrept în Univers

Prin galaxii de stele și mistere

Pe care le-ai creat ca pe un vers

Doar cuvântând Cuvântului putere.



Pe om l-ai pus cu îngerii în rând

Al Tău suflându-i chip și-asemănare,

Viață-i sădii în inimă și gând,

Iubirea Ta i-ai dat-o-ncununare.



Pământu-ntreg i l-ai întins sub pas

Cu firea până-n ultima scânteie,

Prin ocean cărările i-ai tras

Și-n cerul cu aripi și curcubeie.



Suflare la suflare i-ai supus,

Cântarea și cuvântul îl ascultă...



Și, Doamne, mi L-ai dat și pe Isus

Să-Ți fie slava Ta încă mai multă!