Poezie Mara şi Elim

Mara şi Elim



Ştefan Demetrescu



Azi ei soseau la Elim: loc bun cu palmieri

Şi umbră răcoroasă şi apă de izvor;

Dar numai pustă seacă …nisip de-ăl arzător.

Şi fără pic de apă ,aveau la Mara ieri.



Aşa ni –i viaţa noastră mereu ,de când e ea

Şi altfel niciodată n-a fost printre cei vii:

Amaruri şi dulceaţă___tristeţe-bucurii

Vin una după alta…azi mâine ---tot aşa.



Dar stă-n puterea noastră la Mara poposind…

Ă ne-ndulcim amarul ,privind spre Dumnezeu

Privind spre El ,putea-vom să trecem orice greu

Şi viaţa s-o petrecem în cântec nu jelind.



Şi-aşa ar fi să facem ,chiar dacă doar atât

Ne-ar fi dat pe vecie: să mergem prin pustii…

Căci domnul îţi transformă tristeţea-n bucurii,

Şi El din toate scapă__ de-ar fi greul oricât !



Dar bine ştiind ,că drumul e-ntins spre nalte sferi __

Că binele şi răul pe-un loc în veci n-or sta,

Căci Domnul vine-ndată ,şi-mpărăţia Sa:

De ce ne-am plânge-atuncea pe calea către ceriu?