Poezie Nădejdea (1)

Printre zări necuprinse,

Peste Mările-ntinse,

Printre raze de vise,

Peste speranțele-nvinse,

Și dorinți de moarte atinse,

Se impune ceva din culise...



Peste Mări, zorii de-odată apar,

Printre zări, raze vioaie răsar,

Sumbrele neguri si bezne dispar,...

Speranțe aprinse sânt iar...

Din culise, nădejdea, așa dar...

Apasă din nou, mai greu în cântar!



Nădejdea străbate prin zare,

Nădejdea zburdă prin Mare,

Străbate Planete de gheață si Soare,

Nădejdea e vie, e clară si tare...

De ceruri te leagă si are

Puterea de-a fi cea mai mare!



Când se spulberă tot, si dispare...

Copleșit când ești de-ntristare,

Tăvălit prin valuri de ape amare,

Părăsit și-aruncat în uitare,

Rănit și-n cercat tot mai tare...

Nădejdea rămâne-n picioare!



Nădejdea-i prințesă iscusită,

Cu credința pe-un tron se ridică

Si cu dragostea preafericită;

Împreună mereu, se implică

În ființa umilă, smerită

Și c-o treaptă mai sus o ridică. Amin



Zaragoza 18-Mart.2011

de Ioan Hapca (Ionică)