Poezie Arată-mi iar iubirea

Arată-mi iar iubirea, care m-a cucerit

Când răsuna în minte, ecoul vocii Tale.

Iubirea pură, sfântă, iubirea de granit

Cu temelie fixă, ce e de neclintit;

Iubirea fără seamăn, ce-arată sfânta cale.



Arată-mi iar iubirea, ce m-a făcut al Tău

Când lacrima cădea, mărturisind păcate

Când eu te-am acceptat, să devii Tatăl meu

Și-atunci Tu m-ai iertat, și tot ce-am făcut rău

Ai șters și-ai aruncat, colo-n pustietate.



Nu am avut vreun merit, căci nu eram mai bun

Ca alții; dimpotrivă,-eram cel mai păcătos

Dar sincer m-am plecat pe genunchi ca să-Ţi spun

Că vreau ca la păcate, un zid înalt să pun

Și am promis in rugă, să Te urmez Hristos!



Arată-mi iar iubirea, ce m-a eliberat

Iubirea cea mai mare, ce am simțit vreodată

Iubirea ce speranță și har imens mi-a dat.

Te vreau din nou în suflet, căci Tu ești minunat,

Tu ești iubirea mea,Tu-mi ești iubitul Tată!



Amin