Poezie Poezie fara titlu (1)

Demult , pe o planeta albastruie

Ce graviteaza intr-un loc indepartat ,

S-a intamplat o mare tragedie :

A aparut in Univers primul pacat .



S-a intamplat intr-un moment de amagire

Cand primii oameni s-au lasat induplecati

De sarpele ce e siret din fire

Si au uitat ca Dumnezeu a zis " sa nu mancati !"



Atunci , cuprinsi fiind de-o mare teama

Si de-o rusine greu de indurat ,

Adam si Eva au bagat de seama

Ca Dumnezeu ...parca s-a-ndepartat .



Cuvintele ce au urmat sunt dureroase ,

Ca o sageata ce patrunde in ficat ;

Ca un tepus care patrunde pan' la oase

E condamnarea pentru propriul lor pacat .



" Blestemat va fi de-acum pamantul ,

Cu multa truda vei lucra , si-ti va fi greu,

Caci suferinta e de-acum normalul

Ce te va urmari in viata tot mereu " .



Astfel , pentru o clipa de placere

Pamantul a fost aspru pedepsit :

Orice fiinta are parte de durere

Si degradarea este imposibil de oprit .



Iar fericirea ... fericirea este doar o picatura ,

O mica stea pe cerul infinit ;

E ca o floare ce rasare in natura

Si-a inflorit o zi , apoi s-a ofilit .



Dar , in aceasta lume blestemata,

In care disperarea e mereu stapana ,

In care raul se transforma-n fapta ,

A aparut , timid , o raza de lumina .



Demult , intr-o cetate oarecare

Dintr-un tinut nu foarte primitor ,

Un inger a rostit cu voce tare :

"Vi s-a nascut un mare Salvator "



Acest Mesia , Unsul , Salvatorul

A fost demult de Dumnezeu fagaduit;

Desi pacatul a cuprins tot Universul

Lucrarea lui Isus este de neoprit .



Salvare , bucurie , pace multa ,

Aceasta e lucrarea lui Hristos Isus ;

O relegare de cerescul nostru Tata,

Si viata noua pentru tot ce-a fost distrus .



Prin moartea plina de durere

Isus Hristos ne-a pregatit un loc in cer,

In care lacrimile sunt o simpla amintire

Si ranile se-nchid si pier .



Iar fericirea ce e astazi efemera

O vom gasi atunci in Mirele iubit ;

Nu va fi doar o mica picatura ,

Ci un ocean intins pana la infinit .